Ziua Unirii, la Iași, fără horă, fără muzică și fără Ponta – GALERIE FOTO

Primăria municipiului Iași a organizat astăzi, în Piața Unirii, ceremonia militară și religioasă prilejuit de împlinirea a 155 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. La manifestare au participat aproximativ 3000 de ieșeni, politicieni, somități locale. S-au depuse coroane de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, a avut loc o paradă militară, iar Crin Antonescu a primit onorul gărzii militare.

Ca să începi cum se cuvine un reportaj de culoare din Iași, de Ziua Unirii, trebuie spus că, în zori, orașul e alb, ca barba de zăpadă a lui Moș Ion Roată; apoi, pe la prânz, se face tricolor, iar spre seară se întoarce la griul iernilor cu zăpezi topite, călcate în piciare.

Cu mic cu mare, încă de la primele ore, ieșenii răvășesc zăpada. Pe la ora nouă de dimineață, activitatea e febrilă. Fulare de abur înfofolesc umeri de oameni diverși, grăbiți, cu toții, spre Piața Unirii. Idealiștii, sufletiștii și copiii cu căciuli căzute pe sprâncene, atașați la remorca mămicilor, într-un soi de diagonală a mânuțelor cu tricolor; „oamenii de afaceri”, în căutare de dever – mi se pare că-l recunosc pe „vânzătorul de drapele” din Piața Universității; aceeași statură, aceeași glugă coborâtă la rădăcina nasului, aceeași privire colorată, acealași preț – „cinci lei tată, pentru istorie e moca” -, personaje de la 1859, rătăcite printre mașini de pompieri și dube de jandarmi, înghesuite, alandala, la bordura străzilor închise circulației, polițiști, „civili”, servicii.
În piață, o mulțime de tineri, bătrâni, actori în stradă – ca-ntr-o poezie de Adrian Păunescu -, soborul de preoți aferent, somitățile orașului, importante, în așteptare, oameni cu baloane, oameni cu tricolor mare, oameni cu tricolor mic, de plastic, oameni cu tricolor și mai mic, de hârtie, oameni în toată firea cu tricolor de baloane, cocarde prinse-n brazi, statuia lui Alexandru Ioan Cuza cucerită de un stol de păsăsri, hipsteri de ocazie continuând, încă, să creadă că doar „Uniți salvăm Roșia Montană”, complet dezamăgiții de politică, imaprțiali, ca tot românul: „Jos Băsescu, Ponta ș-Antonescu!!”, „Toate partidele, aceeași mizerie!”, vreo patru Moși Ion Roată, vreo cinci Cuzachi, vreo șapte dube de jandarmi, Garda de Onoare și Cătălin Moroșanu, adică „Moartea din Carpați”, agitat și aproape comic.

„E frumos, e un eveniment frumos!”, îmi spune un bărbat dintr-un grup de tineri. Are o privire senină, în contrast cu colegii lui, flegmatici și nedumeriți de interesul meu. „E bine să ne mai și unim, din când în când. Prea suntem dezbinați” apucă să mai spună până ce „Moartea” ne va fi despărțit. „Care-i treaba?! – intervine Moroșanu în discuție. Aveți treabă cu băiatu?”. „Vorbim” zic. „Aha” zice, vede camera și se-ntoarce pe călcâie. Îl rog să-mi spună câteva vorbe despre eveniment. „E, asta-i bună! N-am ce să-ți spun, e Ziua Unirii! Culmea domne, asta-i culmea!”, continuă să se răsfețe Moroșanu în fața grupului de tineri.

Răcituri politice

La 11 fix, începe, oficial, evenimentul. Vin politicienii. Surpiza „Unirii”: lipsește premierul Victor Ponta, a cărui prezență era dată ca sigură. Rămân în dispozitiv primarul Nichita, vicepremierul Dragnea, ministrul Șova, ministrul Constantin, minstru Dușa, care intră, încolonați, în Piață. Sunt binecuvântați de preoți, schimbă impresii, se îndreaptă către scenă. Mulțimea se animă îndoielnic. Cei mai vocali sunt contestatarii, fluierătorii, nemulțumiții. Alți câțiva strigă „Ura” în răstimpuri, agită baloanele, se agită ei înșiși cerându-le socoteală primilor. „Uniți salvăm Roșia Montană”, le răspund aceștia.

„Ce vă nemulțumește?” îl întreb pe un bărbat de vreo 70 de ani, care tocmai vociferează fără adresă. „Vezi, domne, de treabă? Ce mă-ntrebi, întreabă-i pe jandarmi!” spune. „Dar dumneavoastră de ce ați venit aici? Pentru Ziua Unirii, pentru a vă manifesta nemulțumirea, pentru a-i aplauda pe politicieni?”. „Ca să mănânc cârnați!!” îmi spune omul, și pleacă în drumul lui.

Un zvon străbate mulțimea celor trei mii de participanți: „Vine Crin, bă! Vine Antonescu, e pă stradă, fugi!”. Apoi ceva fluierături, „Roșia!”, un „Ura!” rătăcit, câteva aplauze, apoi ropotul cizmelor pe caldarâm. Garda îi dă onorul lui Antonescu: „Bună ziua!” răsună salutul, sacadat, între pereții caselor. Crin Antonescu trece soldații în revistă. Are un mers drept, țeapăn, cocoșesc-sprințar. Figură imobilă, privire albastră. Nu-i tresare nici un rid. De fig? De emoție? De nervi?

Odată revista terminată, al doliea om în stat se alătură grupului de politicieni. Iar se strâng mâini, iar se pupă obraji, iar se spun șoapte. Oficialii urcă pe scenă, unde se aliniază cuminți și înghețați. A doua supriză a „Unirii”, Antonescu nu stă lângă Dragnea.

De altfel, vicepremierul nu a însoțit delegația de miniștri nici la Catedrala Mitropolitană, și nici la Mănăstirea Trei Ierarhi. Crin Antonescu a fost însoțit pe întreg acest parcurs de către soția sa, Adina Vălean

Hora Unirii a fost anulată

În semn de respect față de victimele tragediei aviatice din județul Cluj, organizatorii ceremoniei din Piața Unirii au anulat atât spectacolul folcloric care era programat în deschiderea evenimentului, cât și, pentru prima dată, marea Horă a Unirii.